Uneori copii merg la facultate..imatura de mine.Schimbare radicala.

scrisoare.

Pot cuprinde orasul intreg dintr-o privire si stiu ca acolo undeva esti tu fiind happy si facand ce iti place,iar eu incerc prin stropii de ploaie sa vad urma apusului ce se ascunde in norii ingramaditi buluc peste dealul pe care l-am pozat de atatea ori..Cu toate ca aici este cald,in mine este ca si acolo..vant si ploaie,iar ramurile sufletului se lovesc intre ele dandu-mi o senzatie de ameteala.

Nu mai gandesc limpede,nu stiu ce mai simt..vreau sa vad apusul fara piedici,sa sper ca ziua de maine va fi frumoasa si ca totul va fi bine.Sa ma trezesc si sa fie cum imi doresc,sa ma plimb,sa simt razele incalzindu-mi chipul,sa alerg,sa zambesc,sa fiu fericita,sa fim doar noi in lumea mea.Sa nu crezi ca sunt egoista..Lumea mea nu pentru ca ar fi mai frumoasa,ci doar pentru ca nu o cunosc pe a ta..
Deschid din nou ochii,iar cladirile ude si crengile ce parca se chinuie sa ramana prinse de trunchi ma trezesc si imi amintesc..nu mai visa!

Incerc,promit sa incerc.Indepartez orice gand si te alung.Te alung din mintea mea,din imaginea care o am acolo si las un gol.Ce rost sa fie acolo inconjurata initial de sute de iluzii din care au mai ramas doar cateva..poate doar una,doua.Vor disparea si ele dar nu distruse de tine ci de mine,nu vreau sa iei tu totul.Ies in ploaie!

Si mi-as dori sa fii diferit,sa fii pentru mine si nu cu mine.Ce folos daca te stiu la cativa centimetri departare daca nu te si simt?Esti al meu..nu,nu esti..vrei sa crezi asta dar stii ca nu este adevarat,nu ai fost niciodata.Eu sunt constienta de asta si de aceea sunt cum ma vezi,de aceea ma comport astfel.Tu esti al trecutului si al doar al tau.Tu esti cerc,tu cu tine,in cercul mai mare numit noi doi.Iti este teama de ce mi-as putea dori?Tu de fapt chiar nu poti intelege,probabil nici nu vrei.

De ce?

De ce?

De ce in intrebarile tale trebuie sa existe mereu un “de ce”?

De ce nu poti astepta raspunsul?Daca ar fi ceva cu adevarat important ai afla si fara sa intrebi mereu.

Dar poate tu nu consideri important ceva ce pentru mine este..iar eu consider important tot ce este legat de tine.

Poveste.V

"Iti amintesti?Era vara,ne plimbam pe alee si ma tineai de mana atat de strans,ma iubeai,ma protejai..ne-am asezat pe o banca in fata apei la umbra salciei sub care ne faceam poze in toate ipostazele si priveam apusul.Ce imi puteam dori mai mult?

Erai acolo si erai pentru mine!Sau cand ne-am oprit langa indienii care isi cantau melodiile si ai vrut sa imi cumperi un cd pentru ca imi placeau cum suna,iar apoi in aceeasi zi cand mi-ai cumparat trandafirul acela mare roz,iti mai amintesti?

Dar de weekendul in care am stat numai noi doi impreuna la piscina iar seara ne plimbam prin padure iti amintesti?Daca da..atunci de ce ai facut singurul lucru care te-am rugat sa nu il faci?" Alexandra.

Poveste.IV

Vor fi trei saptamani in care nu va sti ce se va intampla cu ei doi..saptamani in care el va fi plecat in orasul in care locuieste.Dar iata ca zilele au trecut fara sa isi dea seama,amandoi vrand sa se revada cat mai repede.

Vorbeau din nou despre orice lucru insignifiant si isi dadeau seama ca se aseamana extrem de mult.Dupa 2 luni in care clipele petrecute impreuna erau pentru Alexandra de vis,intr-una din serile in care el urma sa plece,i-a spus ca o iubeste si ca vrea sa fie mereu impreuna indiferent de ce se va intampla.Era cea mai fericita!
Dar cine avea sa stie ca peste aproape un an acel “indiferent de ce se va intampla”va fi indepartat mult din mintea ei..

Poveste.III

Desi initial isi pierduse speranta s-a hotarat sa nu renunte.Fericirea era in mainile ei si nu putea sa o alunge atat de repede,nu fara a incerca de a o obtine macar.Asa ca a trait seara aceea ca si cand ar fi fost ultima negandindu-se la nimic.

Adormi cu gandul la el.Acum era sigura ca asta isi doreste,era sigura ca oricat de dificil ar fi va ramane alaturi de el.

A doua zi era nerabdatoare,abia astepta sa il vada.Ce frumoasa a fost si seara aceea alaturi de toti prietenii.Chiar a fost cu adevarat cel mai frumos Craciun!Pacat ca de maine el va pleca..

Poveste.II

Prima intalnire cu adevarat,.avea atat de multe emotii.A acordat o mai mare atentie felului cum arata si a plecat cu inima zambind.Ningea atat de frumos..fulgii mari i se asezau pe obrajii rosii si se topeau dand chipului ei o frumusete copilareasca.

Privirile dese in ochii lui o faceau sa tremure asa cum a tremurat si la primul lor sarut.In seara aceea ea vazu lacrimi in ochii lui in timp ce privea spre sita prin care erau cernute picaturile albe,pufoase.Amintirea fostei iubiri il urmarea pana si acum in momentul cand ea credea ca este cel mai frumos dar primit.Abia acum intelesese..

Poveste

Era ceva in legatura cu numele sau.O atragea din ce in ce mai mult cu toate ca nici macar nu stia cine este el.Ar fi vrut sa vorbeasca mai des,sa il cunoasca mai bine,sa afle ce isi doreste,sa afle totul despre el.

Cu fiecare zi dorinta ei crestea la fel ca si nerabdarea.Dupa un timp el a inceput sa ii acorde atentia dorita iar ea simtea cum se regaseste in el,simtea ca el este cel pe care il cauta de mult,iar o zi fara discutiile lor o faceau sa se simta singura.

Puteau vorbi ore intregi,despre absolut orice si nu se plictisea pentru ca orice lucru spus o atragea din ce in ce mai mult in jocul iubirii ce avea sa o prinda cu totul.

Trecuse o luna in felul acesta iar Alexandra stia ca si-ar dori sa inceapa o poveste desprinsa din romanele citite pe nerasuflate alaturi de Sergiu.

"Maine se va intampla!"isi spuse ea."Maine va fi prima noastra intalnire adevarata.Va fi cel mai frumos Craciun!"

Nu stiu.

Observ ca peste cateva zile sunt 5 luni de cand nu am mai scris nimic si totusi am intalnit multe persoane noi alaturi de care mi-am petrecut mai mult sau mai putin timpul liber si despre care as fi putut spune destule.
Daca in clasa a 12 a as fi vrut sa merg in Bucuresti,imi pare bine ca pana la urma am ajuns in Iasi.
Primul semestru de facultate..intradevar s-a incheiat..s-a incheiat cu multe promisiuni si sperante de a ma schimba in cel de-al doilea,.desigur ca in mai bine.Nu sunt si nu am fost niciodata o eleva/studenta silitoare asa ca prima sesiune nu m-a speriat atat de tare incat sa ma determine sa merg mai des la cursuri sau seminarii.Scopul este acelasi ca si cel din primul semestru..si anume sa raman la buget deci nu cred ca se va schimba ceva in comportamentul meu.
S-au intamplat atatea de cand sunt aici si am avut atat de multe sentimente contradictorii inca din prima zi cand am pus piciorul in Iasi incat numai daca incerc sa imi amintesc ma ametesc cu totul,nu ca nu as fi deja.
Si cu toate astea nu am reusit sa schimb nimic din ce imi doream si nu am facut nimic din ce imi propusesem la sfarsitul liceului.
Acum nu ar mai avea rost sa incerc pentru ca nu mai am deloc aceleasi ganduri.Cu toate ca am spus ca “ceva” nu o sa mai intervina..uite ca din nou s-a incapatanat sa nu imi dea voie sa fiu cum ar trebui,sau cel putin cum consider eu ca ar trebui si probabil o sa intervina mereu pentru ca de fapt si de drept,acel “ceva” sunt eu,firea mea.
Gata pentru seara asta,cel putin aici,nu ma mai inteleg nici eu.