scrisoare.

Pot cuprinde orasul intreg dintr-o privire si stiu ca acolo undeva esti tu fiind happy si facand ce iti place,iar eu incerc prin stropii de ploaie sa vad urma apusului ce se ascunde in norii ingramaditi buluc peste dealul pe care l-am pozat de atatea ori..Cu toate ca aici este cald,in mine este ca si acolo..vant si ploaie,iar ramurile sufletului se lovesc intre ele dandu-mi o senzatie de ameteala.

Nu mai gandesc limpede,nu stiu ce mai simt..vreau sa vad apusul fara piedici,sa sper ca ziua de maine va fi frumoasa si ca totul va fi bine.Sa ma trezesc si sa fie cum imi doresc,sa ma plimb,sa simt razele incalzindu-mi chipul,sa alerg,sa zambesc,sa fiu fericita,sa fim doar noi in lumea mea.Sa nu crezi ca sunt egoista..Lumea mea nu pentru ca ar fi mai frumoasa,ci doar pentru ca nu o cunosc pe a ta..
Deschid din nou ochii,iar cladirile ude si crengile ce parca se chinuie sa ramana prinse de trunchi ma trezesc si imi amintesc..nu mai visa!

Incerc,promit sa incerc.Indepartez orice gand si te alung.Te alung din mintea mea,din imaginea care o am acolo si las un gol.Ce rost sa fie acolo inconjurata initial de sute de iluzii din care au mai ramas doar cateva..poate doar una,doua.Vor disparea si ele dar nu distruse de tine ci de mine,nu vreau sa iei tu totul.Ies in ploaie!